Zile de Îngrijiri Medico-Legale

În domeniul medico-legal, evaluarea zilelor de îngrijiri este un proces complex și esențial pentru stabilirea gravității leziunilor suferite de o persoană și determinarea necesității perioadei de tratament și recuperare. Această evaluare influențează direct desfășurarea proceselor judiciare și contribuie la stabilirea despăgubirilor pentru victimele unor incidente violente sau accidente.

1. Definiția și Importanța Zilelor de Îngrijiri Medico-Legale

Zilele de îngrijiri medico-legale reprezintă durata estimată a perioadei de recuperare necesară unui pacient pentru a-și recăpăta starea de sănătate după ce a suferit leziuni. Această perioadă este stabilită de un medic legist și are ca scop evaluarea efectului leziunilor asupra sănătății victimei și a gradului de incapacitate temporară de muncă.

Importanța acestor zile este majoră, deoarece ele pot influența gravitatea acuzațiilor într-un proces penal, fiind un factor determinant în stabilirea gravității faptei și a sancțiunilor legale aplicabile.

2. Procedura de Evaluare

Evaluarea zilelor de îngrijiri se bazează pe o examinare amănunțită a pacientului și a dosarului medical al acestuia. Procesul implică următorii pași:

• Examinarea clinică detaliată a victimei pentru a evalua tipul și severitatea leziunilor.
• Consultarea documentației medicale, cum ar fi radiografiile, analizele de laborator și alte investigații relevante.
• Stabilirea unui diagnostic precis care să cuprindă toate leziunile suferite.
• Estimarea numărului de zile necesare pentru tratament și recuperare, incluzând posibilele complicații.

Este esențial ca medicul legist să fie obiectiv și să se bazeze pe standarde medicale recunoscute pentru a oferi o evaluare corectă.

3. Factori care Influențează Numărul de Zile de Îngrijiri

Determinarea numărului de zile de îngrijiri nu este un proces standardizat pentru toate cazurile, ci este influențat de multiple variabile, inclusiv:

• Severitatea leziunilor: Traumatismele minore necesită de obicei mai puține zile de îngrijiri, în timp ce fracturile, rănile profunde sau leziunile interne pot necesita o perioadă mai extinsă.
• Complicațiile apărute: Infecțiile, hematoamele sau alte probleme medicale care complică procesul de vindecare pot extinde perioada de îngrijiri necesare.
• Starea de sănătate anterioară a victimei: Persoanele cu boli cronice sau cu un sistem imunitar compromis pot necesita mai multe zile de recuperare.
• Accesul la tratament adecvat: Condițiile de tratament și resursele medicale disponibile joacă un rol important în timpul de recuperare.

4. Implicații Legale ale Zilelor de Îngrijiri

Zilele de îngrijiri medico-legale sunt un indicator important în procesele juridice, având multiple implicații:

• Clasificarea infracțiunii: Numărul de zile de îngrijiri poate determina dacă un incident este considerat o vătămare corporală ușoară sau o vătămare corporală gravă.
• Calcularea despăgubirilor: În cazurile de litigii civile, numărul de zile de îngrijiri contribuie la stabilirea compensațiilor financiare acordate victimei.
• Stabilirea vinovăției și a sancțiunilor: În procesele penale, durata îngrijirilor poate influența severitatea pedepselor impuse agresorului.

5. Studii de Caz

În practică, numărul de zile de îngrijiri poate varia semnificativ de la un caz la altul. De exemplu, în cazul unui accident rutier cu vătămări corporale multiple, medicul legist poate recomanda 30 de zile de îngrijiri pentru un pacient cu fracturi și contuzii severe. Pe de altă parte, pentru o persoană cu leziuni minore, cum ar fi zgârieturi și echimoze, perioada de îngrijiri poate fi de doar câteva zile.

Un alt exemplu este cel al unei victime de agresiune fizică, unde medicul legist trebuie să analizeze atât leziunile fizice vizibile, cât și potențialele efecte psihologice, cum ar fi trauma post-agresivă, care pot prelungi perioada de recuperare.

6. Critici și Perspective

Deși evaluarea zilelor de îngrijiri este un instrument util, există și critici la adresa acestui proces. Unii experți susțin că evaluările pot fi subiective și depind de interpretarea medicului legist. Acest aspect poate duce la discrepanțe în stabilirea duratei de îngrijiri între cazuri similare.

Pentru a îmbunătăți consistența și obiectivitatea acestor evaluări, sunt necesare protocoale standardizate și o pregătire continuă a medicilor legiști în conformitate cu cele mai noi cercetări și practici internaționale.

Concluzie

Zilele de îngrijiri medico-legale reprezintă un aspect crucial al evaluării medico-legale în România, influențând direct procesele judiciare și stabilirea despăgubirilor pentru victime. Acestea oferă o măsură obiectivă a impactului leziunilor asupra victimei și ajută la clarificarea situațiilor legale complexe. Cu toate acestea, pentru a asigura o evaluare corectă și consistentă, este necesară o abordare standardizată și un angajament continuu pentru formarea profesională a specialiștilor în domeniu.

Inapoi la lista de referate

Autopsia Medico-Legală

Autopsia medico-legală este o procedură medicală efectuată pentru a determina cauza morții și pentru a aduce claritate în cazurile care implică moartea violentă, subită sau suspectă. Această procedură joacă un rol crucial în investigarea criminalistică și în stabilirea faptelor necesare în procesele juridice.

1. Definiție și Scop

Autopsia medico-legală este o examinare post-mortem efectuată de un medic legist pentru a determina cauza morții și circumstanțele care au condus la deces. Spre deosebire de autopsiile clinice, care sunt efectuate în scopuri de cercetare sau pentru a evalua tratamentele medicale, autopsiile medico-legale sunt strict legate de procesele judiciare.

2. Procedura de Autopsie

Procedura de autopsie medico-legală include următoarele etape:

• Examinarea exterioară: Observarea corpului pentru a nota leziunile externe, urmele de violență și alte semne vizibile.
• Examinarea internă: Disecția organelor interne pentru a identifica leziunile ascunse și a analiza starea organelor.
• Recoltarea probelor: Prelevarea de țesuturi, fluide și alte probe pentru analize toxico-chimice și histopatologice.

3. Dispoziții Legale conform Codului de Procedură Penală din 2010

4. Importanța Autopsiei în Investigațiile Legale

Autopsia medico-legală oferă dovezi esențiale în cazurile de omucidere, sinucidere, moarte accidentală sau cauze naturale neexplicate. Prin stabilirea cauzei și mecanismului morții, autopsia ajută la clarificarea faptelor și la stabilirea vinovăției sau nevinovăției într-un proces penal.

5. Implicații Etice și Legale

Autopsia medico-legală trebuie efectuată cu respectarea strictă a normelor legale și etice. De asemenea, drepturile familiei decedatului trebuie luate în considerare, iar autopsia se efectuează de obicei cu mandat judiciar sau la cererea procurorului.

Concluzie

Autopsia medico-legală este un instrument esențial în determinarea cauzei și circumstanțelor morții, având un impact direct asupra proceselor juridice și asupra clarificării faptelor în cazuri de moarte violentă sau suspectă. Printr-o execuție corectă și etică, autopsia contribuie la administrarea justiției și la protejarea intereselor publice.

Inapoi la lista de referate

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ LA PERSOANE ÎN CAZURILE PENALE

Principii generale

Expertiza medico-legală psihiatrică trebuie să stabilească discernământul în momentul sau la data săvârșirii faptelor. Acest moment trebuie reconstituit din punct de vedere bio-psiho-patologic. Teoretic, unele circumstanțe biologice, psihologice și patologice (trauma fizică și psihică, afecțiuni psihiatrice, afecțiuni somatice concomitente, etc.) ar putea influența momentul de conștiință și sta la baza MOTIVAȚIEI actului antisocial, care nu trebuie confundată cu MOBILUL (scopul săvârșirii actului) și nici cu MOTIVUL (motivația exterioară – parte a motivației care a declanșat comiterea faptei).

Nu orice bolnav psihic este întotdeauna iresponsabil față de faptele sale, indiferent de gravitatea bolii. Discernământul nu trebuie raportat în mod formal la diagnosticul de boală, ci la stadiul de evoluție, la intensitatea simptomatologiei, la caracterul concret în care subiectul a acționat, analizând mai ales capacitatea psihică de a anticipa critic consecințele ce vor decurge din faptele sale.

Apare astfel, ca o necesitate obiectivă, ca în momentul solicitării expertizei să se pună la dispoziție date de anchetă cât mai complete și complexe, în special în ceea ce privește materialul probator, având în vedere că discernământul trebuie stabilit față de momentul săvârșirii unei anumite fapte sau al exercitării unui drept, la un moment anume. Cum marea majoritate a învinuiților sau inculpaților nu recunosc săvârșirea faptei respective, singura modalitate obiectivă de confruntare a relatărilor acestora din cadrul examenului psihic este soliditatea și complexitatea materialului probator, care este necesar a fi pus la dispoziția expertului.

Documentare prealabilă

În metodologia expertizei medico-legale psihiatrice, dosarul judiciar reprezintă principala sursă de documentare, care ar trebui să se realizeze prealabil examinării pacientului în comisie și investigării specifice.

Cazurile penale cu învinuitul aflat în stare de libertate

Obiectivele expertizei

• Diagnosticul reconstituit pentru momentul comiterii faptei;
• Discernământul din momentul comiterii faptei;
• Diagnosticul psihiatric actual;
• Evaluarea capacității psihice/discernământului persoanei în vederea participării la urmărirea penală/proces penal;
• Necesitatea aplicării măsurilor de siguranță cu caracter medical conform art. 109/110 CPP;
• Alte obiective formulate de către organele judiciare, specifice cazului dat;
• Orice alte aspecte constatate, nesolicitate, dar considerate de expert ca fiind utile cauzei.

Etapele desfășurării expertizei

• După primirea ordonanței de efectuare a expertizei și a materialului probator aferent, se emite o adresă de confirmare a înregistrării lucrării și se solicită punctual informațiile suplimentare necesare.
• Programarea persoanei pentru examinare în comisie.
• Examinarea persoanei în comisie pe baza unui act de identitate.
• Efectuarea examenului psihic și a examenului psihologic.
• Solicitarea documentației medicale necesare dacă există antecedente medicale relevante.
• Internarea în spital, dacă este necesar, pentru stabilirea unui diagnostic în condiții de supraveghere.
• Reexaminarea, dacă este necesară corelarea cu alte documente sau investigații.
• Analiza cazului și stabilirea concluziilor de către comisie.
• Redactarea și semnarea raportului de expertiză.

Timpul mediu de finalizare: 30 - 90 zile, în funcție de promptitudinea punerii la dispoziție a materialului probator.

Cazurile penale cu învinuitul aflat în stare de arest

Persoanele aflate în stare de reținere vor fi examinate în prezența personalului de pază de același sex.

Obiectivele expertizei

• Diagnosticul reconstituit pentru momentul comiterii faptei;
• Discernământul din momentul comiterii faptei;
• Diagnosticul psihiatric actual;
• Evaluarea capacității psihice/discernământului în vederea participării la urmărirea penală/proces penal;
• Necesitatea aplicării măsurilor de siguranță cu caracter medical;
• Orice alte aspecte constatate și nesolicitate, dar utile cauzei.

Etapele desfășurării expertizei

• Emiterea ordonanței de efectuare a expertizei și a dispoziției de transfer a arestatului într-un spital penitenciar.
• Examinarea persoanei în comisie după stabilirea diagnosticului prin internare și investigarea necesară.
• Solicitarea documentației medicale suplimentare dacă există antecedente medicale semnificative.
• Prelungirea internării pentru observație clinică, dacă este necesar.
• Analiza cazului și stabilirea concluziilor de către comisie.
• Redactarea și semnarea raportului de expertiză.

Timpul mediu de finalizare: 30 - 45 zile.

3. Situații speciale în cazuri penale

3.1 Expertize de etapă

În cazurile excepționale în care nu se poate stabili un diagnostic și este necesară o internare mai mare de 30 de zile, se procedează la încheierea unei expertize de etapă. Aceasta recomandă aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță medicală, conform art. 110 din Codul Penal.

3.2 Cauze penale privind infracțiunile contra persoanei

Aceste cazuri includ infracțiuni asupra victimelor minore, în special cele contra libertății și integrității sexuale (art. 218 – 223 CP).

Obiectivele expertizei în aceste cazuri

• Stabilirea statusului psihiatric actual al minorului;
• Capacitatea psihică de consimțământ în relațiile sexuale;
• Evaluarea traumei psihice și a consecințelor sale asupra minorului;
• Stabilirea legăturii de cauzalitate între trauma psihică și fapta de abuz;
• Aprecierea măsurii în care relele tratamente au pus în pericol dezvoltarea minorului.

Documentația necesară pentru expertiza medico-legală psihiatrică

• Dosarul complet al cauzei, inclusiv:
  • Date de anchetă și declarații ale minorului și altor persoane relevante;
  • Date despre performanțele școlare ale minorului;
  • Examinări medico-legale și alte documente psihiatrice ale minorului;
  • Evaluări psihologice și documente medicale relevante.

Ancheta socială

Ancheta socială, întocmită de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriilor competente teritorial, trebuie să cuprindă:

• Date despre familia de origine, relațiile intrafamiliale, antecedente comportamentale;
• Date despre minor, inclusiv locul în fratrie, comportamentul social și școlar;
• Grupul personal apartenent (grup școlar, grup infractogen etc.);
• Documente medicale și medico-legale relevante.

Timpul mediu pentru efectuarea expertizei

Timpul mediu pentru finalizarea expertizei este de aproximativ 6 luni, în funcție de particularitățile cazului.

Inapoi la lista de referate

Elemente de cauzalitate în activitatea practică medico-legală

În activitatea medico-legală, cauzalitatea exprimă relația dintre un eveniment cu valoare de cauză și un eveniment cu valoare de efect.

Cauza

Cauza reprezintă fenomenul sau complexul de fenomene care precedă și produce un alt fenomen. Fără cauză, efectul nu se poate produce, chiar dacă condițiile sunt favorabile.

Tipuri de cauze în funcție de natură:

• Cauze externe (exogene);
• Cauze interne (endogene).

Cauzalitatea determinată de agenții externi ai organismului uman poate fi:

• 0% (imposibil) – când factorii interni anulează acțiunea factorilor externi;
• 100% (cert) – când factorii interni sunt reduși la zero de acțiunea factorilor externi.

Alte clasificări ale cauzelor

• În funcție de durata: permanente și episodice (temporare);
• În funcție de modul de acțiune:
  • univoce – necesare și suficiente pentru realizarea efectului;
  • neunivoce sau probabile – previzibile, imprevizibile sau întâmplătoare.
• În funcție de număr:
  • unice – declanșează un lanț monocauzal simplu;
  • multiple – declanșează un lanț complex, policauzal.

Modurile de acțiune a cauzei (după Bergsen, citat de V.T. Dragomirescu):

• impulsiune – ca bilele de biliard;
• declanșare – ca scânteia ce aprinde praful de pușcă;
• desfășurare – ca o melodie redată de pe un disc.

Condiția

Condiția reprezintă împrejurarea cu acțiune prelungită în timp, de care depinde apariția efectului. Ea poate influența pozitiv (stimulator) sau negativ (drenator) acțiunea cauzei, dar nu poate genera efectul în lipsa cauzei.

Tipuri de condiții:

• În funcție de origine: interne (ex. vârstă, sex, boli preexistente) și externe (ex. factori de mediu, tratamente medicale);
• În funcție de influență asupra cauzei: dominante, recesive, codominante;
• În funcție de intensitate: minime, suficiente, excesive.

Circumstanțele

Circumstanțele sunt împrejurări episodice care însoțesc un fenomen și pot fi favorizante sau inhibitorii în producerea efectului.

Efectele

Efectele, reprezentate în medicina legală prin leziuni traumatice, pot fi clasificate astfel:

• În funcție de natură: specifice și nespecifice;
• În funcție de importanță: principale și secundare;
• În funcție de momentul apariției: imediate și tardive;
• În funcție de calitate: pozitive și negative;
• În funcție de număr și localizare: unice, multiple (locale sau generale).

Teorii ale cauzalității social-juridice

• Teoria proximei cauze – dintr-o pluralitate de cauze, cea mai apropiată este considerată cauza principală;
• Teoria echivalenței condițiilor – toate evenimentele implicate în realizarea efectului sunt considerate cauze echivalente;
• Teoria cauzalității adecvate – doar evenimentele care ar putea produce efectul în mod natural sunt considerate cauze.

Legătura de cauzalitate

Legătura de cauzalitate exprimă corelația dintre traumatism și prejudiciul generat. Ea definește relația dintre acțiunea traumatică și efectul constatat.

Tipuri de legături de cauzalitate:

• Directă sau primară:
  • imediată/necondiționată – între traumatism și efect nu se interpune nimic;
  • mediată/condiționată – între traumatism și efect acționează factori preexistenți.
• Indirectă sau secundară: apare când între traumatism și efect se interpune o complicație;
• Conjugată sau complexă: apare când atât patologia preexistentă, cât și complicația posttraumatică contribuie la efect.

Concluziile expertizelor medico-legale trebuie să specifice tipul legăturii de cauzalitate, oferind juristului posibilitatea de a grada sancțiunea corespunzător.

Raportul de cauzalitate

Raportul de cauzalitate presupune compararea leziunilor traumatice și obiectelor care le-au generat, pentru a ierarhiza cauzele. Această noțiune este aplicabilă în cazurile cu mai mulți agresori, pentru a stabili responsabilitatea fiecăruia.

Exemplu: O plagă perforantă a obrazului produsă cu un obiect dur de tip înțepător conferă o anumită gravitate faptei agresorului, în comparație cu fractura mandibulei produsă de un alt agresor.

Confuzia între legătura de cauzalitate și raportul de cauzalitate

Confuzia între aceste două noțiuni creează dificultăți în practica medico-legală și în interpretarea juridică. Profesorul V.T. Dragomirescu propune utilizarea termenului „determinism” în locul „procesului cauzal” în contextul medico-legal.

Inapoi la lista de referate

ORDIN nr. 1/2.293/2022

Privind stabilirea despăgubirii persoanei prejudiciate în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății în urma producerii accidentelor de vehicule pe baza punctajului traumatologic stabilit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București

Articolul 1

Se aprobă punctajul traumatologic în caz de vătămare corporală sau a sănătății în urma accidentelor de vehicule, prevăzut în anexă.

Articolul 2

Termenii utilizați în acest ordin au semnificațiile din Legea nr. 132/2017 și legislația de sănătate.

Articolul 3

• Punctajul se calculează de medici experți la cererea persoanei prejudiciate, a asigurătorului RCA, a BAAR sau FGA.
• Medicii experți evaluatori includ specialiști în medicină legală și cei care au urmat cursuri de evaluare a prejudiciilor corporale.
• Cursurile sunt organizate de universități de medicină, avizate de INML „Mina Minovici” București.

Articolul 4

• Persoanele prejudiciate sunt examinate clinic, fiind verificate acuzele și documentele relevante.
• Evaluarea clinică include descrierea leziunilor, diagnostic, verificarea documentației medicale și diferențierea leziunilor cauzate de accident de alte patologii preexistente.
• Raportul de evaluare cuprinde introducerea (identificarea victimei și a expertului, istoric, acuze), expozitivul (acte medicale, complicații) și concluziile (punctaj acordat și eventualele complicații definitive).
• Medicul expert păstrează documentația pentru minim 10 ani, iar în cazul unor noi complicații, se poate solicita o nouă examinare.

Articolul 5

• Severitatea leziunilor traumatice este cuantificată în trei categorii:
  • Leziunea traumatică inițială (LT): consecințele morfologice și fiziologice;
  • Complicații posttraumatice (CP): complicații recuperabile;
  • Consecințe posttraumatice permanente (CPP): complicații permanente ce pot afecta capacitatea de funcționare a individului.
• În cazul leziunilor multiple, valoarea totală nu poate depăși limita corespunzătoare stării vegetative persistente (SVP), de 200 puncte.

Articolul 6

Despăgubirile se stabilesc pe baza punctajului traumatologic cumulat, conform prevederilor art. 22 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 132/2017.

Articolul 7

Solicitările nesoluționate la data intrării în vigoare a acestui ordin se vor soluționa conform prevederilor actualului ordin.

Articolul 8

Prelucrarea datelor personale este legală, cu protecția drepturilor persoanelor vizate, atunci când aceasta este necesară pentru scopurile definite în art. 3 alin. (1).

Articolul 9

Ordinul este publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data publicării.

Cuantumul despăgubirilor victimele accidentelor rutiere

Calculul despăgubirii

Conform legii, valoarea unui punct traumatic este dublul salariului minim brut pe țară, iar în prezent aceasta valoare este de 5.100 de lei. Despăgubirea maximă este stabilită la 1.020.000 de lei pentru cazurile cu stare vegetativă persistentă sau pentru leziuni multiple.

Procedura de evaluare și calcul al punctajului traumatologic

• Calculul punctajului se realizează de către medici experți evaluatori, la cererea persoanei prejudiciate, a asigurătorului RCA, a BAAR sau a Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA).
• Medicii evaluatori sunt specialiști în medicină legală sau expertiză medicală și trebuie să fi absolvit cursuri de evaluare a prejudiciilor corporale pentru incidente de trafic rutier.

Etapele examinării clinice

În cadrul examinării clinice, medicul expert verifică acuzele și documentele medicale ale persoanei prejudiciate, analizează leziunile și stabilește o corelație diagnostică. Procesul de evaluare cuprinde:

• Identificarea și descrierea leziunilor traumatice asociate accidentului;
• Corelarea diagnosticelor și examinarea documentației medicale relevante;
• Diferențierea leziunilor cauzate de accident de patologiile preexistente;
• Calculul punctajului total pe baza situației constatate în cadrul consultului.

Metodologia de calcul pentru leziuni multiple

În cazul leziunilor multiple, punctajul se cumulează cu limitările corespunzătoare pentru starea vegetativă persistentă (SVP), a cărei valoare maximă este de 200 puncte.

• Punctajul total pentru leziuni multiple nu poate depăși valoarea corespunzătoare stării vegetative persistente (SVP).
• În cazul mai multor complicații posttraumatice sau permanente, se include în calcul valoarea maximă dintre acestea, fără a depăși limita SVP.

Stabilirea despăgubirilor

Despăgubirile sunt stabilite pe baza punctajului traumatologic însumat conform anexei Ordinului și coroborat cu prevederile Legii nr. 132/2017.

Alte prevederi

Potrivit legii, în caz de vătămare corporală, stabilirea despăgubirilor se poate realiza atât pe cale amiabilă, cât și judecătorească.

Inapoi la lista de referate

CERTIFICAT MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC

Principii generale

Certificatul medico-legal psihiatric este actul medico-legal întocmit la cererea persoanelor fizice în vederea încheierii unor acte de dispoziție (contract de vânzare-cumpărare, contract de întreținere, donație, testament, procură etc.).

Certificatul medico-legal psihiatric se eliberează doar pentru acte notariale ce urmează a fi întocmite. Nu se efectuează examinări medico-legale psihiatrice la cererea persoanei vizând acte notariale care au fost deja întocmite.

Examinarea persoanei este efectuată de către o comisie de examinare care este alcătuită dintr-un medic primar legist – președinte al comisiei – și 2 medici psihiatri, dintre care cel puțin unul medic primar, componența acesteia fiind dispusă prin decizie a directorului institutului de medicină legală/medic legist șef serviciu de medicină legală în cazul Serviciilor de Medicină legală.

Examinarea medico-legală psihiatrică are ca scop evaluarea stării psihice la momentul examinării în vederea stabilirii capacității psihice a persoanei de a aprecia critic și predictiv consecințele social-juridice ale actului notarial ce dorește să-l întocmească, din perspectiva cognitivă și volitivă. Se vor consemna:

• tipul actului notarial pe care persoana dorește să îl încheie precum și eventualele clauze (conținutul actului și posibile consecințe ale acestuia asupra persoanei și asupra patrimoniului său);
• bunurile ce fac obiectul actului (cunoașterea patrimoniului);
• persoanele în favoarea cărora intenționează să încheie actul;
• motivele pentru care dorește să întocmească actul în favoarea unei/unor anume persoane (stabilirea motivaţiei din perspectivă psihiatrică).

În certificatul medico-legal se vor consemna actele medico-legale psihiatrice efectuate anterior.

Este recomandabil ca pacientul să consemneze olograf pe cererea de efectuare a certificatului medico-legal psihiatric, în faţa comisiei de examinare, tipul actului notarial pe care doreşte să-l întocmească, inclusiv al clauzelor, cu exprimarea proprie.

Concluziile certificatului medico-legal psihiatric

În final, concluziile certificatului medico-legal psihiatric trebuie să conțină:

• diagnosticul la momentul examinării;
• dacă prezintă tulburări psihice de natură a afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor social-juridice ce decurg din actul de dispoziție pe care dorește să-l întocmească;
• competența psihică specifică a persoanei de a întocmi actul de dispoziție dorit.

Etapele întocmirii certificatului medico-legal psihiatric

După depunerea cererii pentru efectuarea CMLP odată cu programarea pentru examinare se înmânează solicitantului o trimitere către medicul de familie, prin care se solicită eliberarea unei adeverințe medicale din care să rezulte dacă persoana în cauză este în evidență cu afecțiuni medicale, precum și un bilet de trimitere către medicul psihiatru din ambulator din care să rezulte dacă persoana este în evidență cu afecțiuni psihiatrice. Examinarea medico-legală poate fi făcută în prezența a cel puțin doi dintre membrii comisiei de examinare. Examinarea persoanei în cadrul comisiei se face numai în baza unui act de identitate.

Efectuarea examenului psihic cu respectarea tuturor drepturilor legale ale persoanei examinate.

Examinare psihologică de către psiholog.

Atunci când comisia de examinare consideră necesar, se pot solicita documente medicale (de exemplu copii ale foilor de observație) și non-medicale (de exemplu anchetă socială), altele decât cele puse la dispoziție inițial, cu eventuala reexaminare a persoanei în comisie odată cu primirea și studierea actelor solicitate.

Atunci când comisia de examinare consideră necesar, se poate recomanda internarea persoanei într-un spital de psihiatrie, în vederea stabilirii unui diagnostic în condiții de observare medicală continuă, cu efectuarea de investigații paraclinice necesare precum și reexaminare în cadrul comisiei, ulterioară externării.

Analiza cazului și stabilirea concluziilor

Analiza cazului și stabilirea concluziilor se face de către cei 3 membri ai comisiei, după primirea documentelor medicale solicitate.

Redactarea certificatului de expertiză medico-legală psihiatrică, dactilografierea, corectarea și semnarea acestuia de către toți membrii comisiei.

Semnătura medicului șef de laborator și al directorului/medicului legist șef.

Eliberarea CMLP la 7 zile lucrătoare de la data primirii documentelor medicale solicitate.

Examinarea prin deplasarea comisiei de examinare medico-legală la domiciliu/spital/centru de îngrijire

Cadrul legislativ: Norme procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, actualizate, aprobate prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 1434 din 24 aprilie 2023 al Ministerului Justiției nr. 687/C din 27 aprilie 2023 publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr.370/2. V. 2023, art. 19-2): ”examinarea la domiciliu sau la reședința persoanei examinate se poate aproba, în mod excepțional, de conducătorul instituției de medicină legală”.

Efectuarea examinării la domiciliu/spital/centru de îngrijire se aprobă numai în cazul persoanelor netransportabile, pe baza prezentării unor documente medicale justificative emise de medicul de familie/unități spitalicești;

Întocmirea CMLP respectă principiile generale expuse mai sus, cu precizarea că, în cererea de examinare, se vor specifica solicitarea pentru examinarea la domiciliu, reședința actuală precum și acordul directorului centrului pentru îngrijiri/șef secție spital pentru examinarea persoanei de către comisie.

Comisia de examinare se va deplasa la reședința persoanei la data stabilită în prealabil;

Examinarea persoanei se va efectua de cel puțin 2 membri ai comisiei de examinare, constatările acestora urmând a fi analizate de către toți membri comisiei în vederea elaborării concluziilor;

Pentru întocmirea CMLP se vor solicita copii ale documentelor medicale întocmite în unitatea sanitară în care persoana este internată precum și orice acte medicale considerate necesare de către medici.

Inapoi la lista de referate